Nicolae Iorga
(1871-1940; n. Botosani), istoric, scriitor, publicist si om politic roman. Prof. univ. la Bucuresti.Cofondator al Institutului de Studii Sud-Est-Europene (1914); director la Scoala Romana din Paris, cursuri la Sorbona si la Universitatea Populara de la Valenii de Munte. Doctrinar al samanatorismu- lui, in 1906 scoate revista "Samanatorul".
A editat si condus si alte publicatii "Neamul romanesc" (1906), "Floarea darurilor" (1907), "revista istorica" (1915). A adus in gandirea istorica o noua viziune, intemeiata pe anumite "permanente" ale dezvoltarii istorice, subordonate factorului spiritual.
Monografii si sinteze de mare cuprindere ("Istoria lui Mihai Viteazul", "Istoria Armatei Romanesti", 2 vol., "Istoria comertului romanesc" 2 vol.). Contributiile sale ca si vastitatea operei (c. 16.000 de titluri) il situeaza intre marii istorici ai lumii. A organizat primul congres de bizantinologie (1922).
A avut manifestari literare ca poet ("Poezii"), dramaturg ("Doamna lui Ieremia"), memorialist ("O viata de om", "Oameni care au fost"), dar mai ales ca istoric literar ("Istoria literaturii romanesti in secolul al XVIII- lea", "1688-1821" "Istoria literaturii romanesti in veacul al XIX lea de la 1821 inainte", 3 vol. Traduceri. S-a aplecat si asupra studiului vechilor texte romanesti originile scrisului in limba romana, autenticitatea, paternitatea, datarea si localizarea diverselor scrieri).
A desfasurat si o intensa activitate politica ("Discursuri parlamentare"). Militant pentru savarsirea unitatii nationale a romanilo. Deputat in Parlament (1907-1940); presedinte al primului Parlament din Romania intregite (1918); prim-ministru (1931-1932). In anii 1933-1940 s-a situat pe pozitii antifasciste, ceea ce i-a atras ostilitatea Garzii de Fier. Asasinat de legionari (nov. 1940). Membru a numeroase academii si societati stiintifice straine. Academician Vezi Istoria romanilor!